Consiliera locală PSD din Dumbrăvița, Alina Sperlea, afirmă, mari seara, pe Facebook, cămăsura arestului la domiciliu dispusă față de doi dintre agresorii fiului său transmite un mesaj periculos pentru comunitate și minimizează gravitatea unui act de violență comis „”, cu potențial letal.
Într-o declarație publică făcută după ce judecătorul de drepturi și libertăți a decis arestul la domiciliu pentru doi tineri de 22 de ani implicați în agresiune, Alina Sperlea susține că soluția instanței reprezintă „o dezamăgire personală ” și, totodată, „un semnal grav pentru întreaga comunitate ”.
Aceasta arată că, deși Poliția și Parchetul au acționat rapid și profesionist în identificarea agresorilor, măsura dispusă „lasă impresia unei toleranțe periculoase față de violență extremă ”. Potrivit consilierei, fiul său, a fost atacat de un grup numeros de persoane și lovit cu un obiect contondent în cap, un act care, spune ea, „putea să-l coste viața ”.
„Cu toate acestea, doar doi dintre agresori se află în arest la domiciliu, iar restul circulă liberi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat ”, afirmă Alina Sperlea, care consideră decizia „profund disproporționată” față de gravitatea faptelor și față de pericolul social pe care îl reprezintă autorii.
În opinia sa, lovirea cu un obiect contondent nu poate fi relativizată, fiind vorba despre „un act de o violență extremă, cu potențial letal ”. Ea avertizează că o astfel de soluție creează „un precedent toxic ”, care poate încuraja repetarea violenței și poate afecta încrederea publicului în capacitatea statului de a proteja cetățenii, în special copiii.
Alina Sperlea susține că situația depășește cadrul strict juridic și devine „o problemă de siguranță publică, de educație socială și de încredere în statul de drept ”. Totodată, își exprimă speranța ca Parchetul să formuleze contestație și ca ancheta să continue „cu fermitate ”, astfel încât faptele să fie tratate la adevărata lor gravitate.
Întreaga declarație mai jos:
Decizia pronunțată astăzi de judecătorul de drepturi și libertăți nu este doar o dezamăgire personală, ci un semnal grav pentru întreaga comunitate. Deși Poliția și Parchetul au acționat rapid și profesionist, identificând agresorii, soluția dispusă lasă impresia unei toleranțe periculoase față de violență extremă. Fiul meu, un copil, a fost atacat de un grup numeros de indivizi, într-un act de violență comis în haită. A fost lovit cu un par în cap – un gest care putea să-l coste viața. Cu toate acestea, doar doi dintre agresori se află în arest la domiciliu, iar restul circulă liberi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta nu este o simplă eroare de apreciere. Este un mesaj transmis public: că agresiunea în grup, exercitată cu brutalitate, poate fi tratată cu indulgență. Este un mesaj care încurajează repetarea violenței și îi expune pe copiii noștri unui risc real. Într-un oraș deja marcat de episoade grave de violență stradală, mă întreb ce trebuie să se mai întâmple pentru ca astfel de fapte să fie privite cu toată seriozitatea pe care o impun. Cât de grav trebuie să fie rănit un copil pentru ca agresorii să nu mai fie considerați un pericol real? Consider soluția profund disproporționată față de gravitatea faptelor și față de pericolul social concret pe care îl reprezintă autorii. Lovirea cu un obiect contondent nu este un detaliu și nu poate fi relativizată: este un act de o violență extremă, cu potențial letal. Clementa arătată față de agresori creează un precedent toxic. Creează impresia că unii pot fi privilegiați, chiar și atunci când recurg la violență brutală, iar în aceste condiții legea pare să îi protejeze pe cei care o încalcă, nu pe cei care au nevoie de protecție. Sper și aștept ca Parchetul să formuleze contestație și am încredere că ancheta va continua cu fermitate, iar faptele vor fi tratate la adevărata lor gravitate. Aceasta nu mai este doar o chestiune juridică. Este o problemă de siguranță publică, de educație socială și de încredere în statul de drept. Comunitatea are nevoie de răspunsuri. Are nevoie de fermitate. Și, mai presus de orice, are nevoie de dreptate!!!