Milioanelor de români urmărind în timp „visul american” li s-a alăturat în anul de graţie 2026 încă unul care a trecut mai repede Atlanticul drept exemplu pentru „tricolori”, să-şi ia şi ei biletele la sfârşit de martie, de la Istanbul şi Priştina. Dar Bosforul era prea adânc iar scufundarea previzibilă, deschizătorului de drumuri din ianuarie arătându-i-se că poate s-a cam grăbit să traverseze oceanul.
Ce-i drept s-a ţinut oarecum mai aproape de casă, aleasă fiind zona coastei estice a Statelor Unite ale Americii, şi nu taman la sau spre Pacific, iar transferul a fost împachetat de mass-(co)media mereu cu aplauzele la ea într-o poleială de parcă vicecampioana CFR Cluj ar fi efectuat afacerea mileniului, iar prin extensie fotbalul „tricolor” intern.
D.C. United pornind cu o victorie în ediţia din 2026 a Major League Soccer şi răspunzând cu o alta după două înfrângeri legate, ba chiar în deplasare luna trecută, cu 2-1 la Chicago, unde cei din capitală au… stins focul, dispunând de localnica Fire de la 1-0 pentru central-nordici, Peltola egalând în minutul 84 iar nouarul Baribo transformând penalty-ul victorios în al cincilea minut adiţional.
Al unei întâlniri fără Louis Munteanu pe convocator, urmată la nici o săptămână de remiza albă la Atlanta, ieşiri aşadar cu rezultate pozitive.
Un altul negativ fiind însă tocmai înregistrat acasă, la Washington,(0-2) cu cei din Dallas, şi bine că n-au fost de faţă nici douăzeci de mii de spectatori.
Reintrând în schimb Louis Munteanu, introdus din minutul 61 în locul atacantului Hopkins, la scorul de 0-2, dublat ca diferenţă în minutul 78 şi-n prelungiri.
Încât nu e echipă cu mai puţine goluri marcate decât D.C. United în Conferinţa Estică, 4 în 6 etape, iar punându-le la socoteală şi pe cele 15 din Western Conference, chiar nu e formaţie care să fi înscris atât de rar, Dallas făcând-o de exemplu de 14 ori şi situându-se pe 6 în „Vest” pe seama ultimelor două succese la rând.
D.C. United regresând pe 8 în „Est”. Iar tărâmul făgăduinţei „Visului american” fiind pentru încă un român în plus nu tocmai chiar conform filmelor hollywoodiene, şi firesc astfel însă nu şi în percepţia mass-(co)mediei carpatine mereu susceptibilă a da rateuri în remarcile-i de râs dacă n-ar fi de plâns.