Miercuri, 18 februarie 2026, a fost ziua în care viața mea s-a schimbat. În timpul serviciului, am început să simt dureri puternice în piept, însoțite de transpirații abundente. Am înțeles imediat că ceva nu este în regulă și m-am prezentat la un punct medical din județul Vâlcea. Acolo mi s-a făcut un EKG, iar rezultatul părea liniștitor: „totul este în regulă”. Am plecat mai departe, încercând să-mi continui drumul, însă durerea nu mă părăsea.
La intrarea în Târgu Jiu am simțit că nu mai pot ignora semnele corpului meu. Am decis să merg din nou la un consult, de data aceasta la Unitatea de Primiri Urgențe. Am fost preluat imediat, iar doamnele de la recepție au transmis cazul meu medicului de gardă. Așa am ajuns în fața doamnei doctor Alexandra Săulescu, căreia i-am povestit tot ce se întâmplase și i-am arătat EKG-ul făcut mai devreme.
Dânsa a cerut să mi se repete investigația. Noul EKG a arătat clar ceea ce primul nu surprinsese: eram în plin infarct. Au urmat analize, medicație administrată rapid și pregătirea pentru transferul de urgență cu elicopterul la Craiova. În tot acest timp, doamna doctor s-a mișcat cu o precizie incredibilă, cu profesionalism și calm. M-a încurajat, mi-a vorbit cu blândețe și m-a însoțit până la elicopter, asigurându-se că sunt în siguranță.
Pentru mine, Alexandra Săulescu nu a fost doar un medic. A fost îngerul meu păzitor.
Datorită ei, totul s-a desfășurat rapid și eficient. La Craiova, un alt medic de excepție, domnul Militaru (fiul), mi-a montat un stent și mi-a salvat viața.
În ciuda răutăților care uneori ne înconjoară, Dumnezeu ne scoate în cale oameni potriviți exact atunci când avem cea mai mare nevoie. Eu am avut norocul să o întâlnesc pe doamna doctor Săulescu și pe toți cei care au contribuit la salvarea mea.
Astăzi sunt acasă, în Timișoara, în siguranță, și port în suflet recunoștință pentru întreaga echipă medicală din Oltenia. Experiența trăită acolo nu o voi uita niciodată.
Medic tânăr, angajat prin concurs