Să aruncăm o privire şi asupra acestui aspect deloc de neglijat, dar pe care cei „interesaţi” încearcă să-l bagatelizeze.
Aspect cuvenindu-se a fi fost punctat mai demult, dat fiind şi că respectivii „interesaţi”, în ignoranţa, închipuirile, convingerile limitative, prejudecăţile şi scenarita care-i bântuie, îl percepeau bineînţeles cât se poate de eronat pe Nicuşordrept „orchestratorul” din spatele remarcilor.
Iar după opt ani în care i-a ţinut pe bună dreptate peîn „joc de gleznă” şi le-a creat insomnii şi „găuri în buget” la propriu, mai nou există unii care,fără să cunoască mai nimic despre situaţia pe care „Grecu” a reclamat-o după prima „înscăunare” , nu prea l-ar vrea în mijlocul problemei.
Simplu de tot.
Tanasoglu e cunoscut dreptun partizan al regulamentelor şi al respectării Statutului , fiind totodată şi extrem de vocal, absolut normal şi firesc, în a divulga orice maşinaţiuni concepute de actualii ajefişti.
Or asta deranjează foarte mult „combinatorii” şi de aceea se ferescca dracu’ de tămâie. Tocmai pentru a-şi putea face mendrele.
Deşi ar trebui de fapt a acţiona strict în litera regulamentelor, iar cu-atât mai mult fix ei în roluri decizionale din care să confere bune exemple şi pilde întru credibilitatea fenomenului.
Iar atunci nici n-ar „avea” nimeni nimic cu domniile lor, nici Tanasoglu, nici o publicaţie în apărarea spiritului curat al sportului.
Ceea ce-i îngrijorează cu adevărat pe „băieţii deştepţi” e faptul că Tanasoglu nu poate fi şantajat în niciun fel, sport al şantajului altfel practicat pe larg în biata ţărişoară iremediabil datoare vândură.
Nu poate fi „apucat” de niciunde! Şi asta le dă mari bătăi de cap.
Lui Nicuşor Tanasoglu nu-i închizi gura cu una, cu două, şi este cât se poate de vital pentru binele organic al unei societăţi să existe asemenea guri care să tragă de mânecă. Altfel existând riscul a se „cădea în unanimitate de comun acord” precum în comunism.
Iar în consecinţă ar putea fi un adevărat ghimpe în coastele „băieţilor de la butoane”, atât de pofticioşi la nesfârşit în a le unge cu miere.
Culmea, că oricât s-ar strădui unii interesat a-l „momi” cu diverse alte funcții, „Grecu” se încăpăţânează şi firesc să candideze la funcţia de vicepreşedinte AJF la apropiatele alegeri, una şi aceeaşi candidatură care-i era injust refuzată nu tare demult. C-aşa „vroiau muşchii” combinatorilor.
E dreptul lui Tanasoglu şi, mai ales, de-astă dată dosarul de candidatură nu mai poate fi respins. Îndeplineşte condiţiile statutare fără doar şi poate.
Pentru că nu a stat „pe tuşă” degeaba şi a fost vicepreşedintele clubului arădean prim-divizionar de fotbal feminin Piroş Security, timp de 5 ani. Cu acte şi dovezi clare, nu ca alţii cocoţaţi ilegitim sub pălării mult prea mari lor la AJF Timiş.
Că fotbalul feminin, ca o paranteză, e o glumă toxică pe seama entuziastelor sale practicante în necunoştinţă de cauză, ăsta-i un cu totul alt întreg cât se poate de serios subiect separat şi specific, însă Tanasoglu a activat într-adevăr în fenomen în tot acest „cincinal”, încât să mai aibă impunitatea impetuoşii cu dosare contrafăcute să-l frustreze şi-acum de un drept legitim.
Deci, motiv de mare stres în tabăra ce se consideră deja câştigătoare.
Plus că „lupta” dreaptă dusă timp de opt ani i-a atras lui Tanasoglu şi o semnificativă în rândul oamenilor de fotbal nu doar locali, care s-au săturat să-i mai suporte la timonă pe Malac şi-ai lui.
Iar „lupta” în instanţă a fost de fapt şi câştigată de Tanasoglu, iar asta n-o spune, ci a atribuit-o astfel Justiţia în 2025. Când i-a dat dreptate.
Am folosit intenţionat un termen foarte drag boşilor ajefişti – – pe care l-au utilizat din plin în perioada cercetărilor penale.
Şi ăsta este încă un motiv de îngrijorare, pentru că „băieții ce se vor dăştepți” nu ştiu exact câţi afiliaţi i-ar putea da votul lui Nicuşor Tanasoglu.
Cu-atât mai mult cu cât la vicepreşedinţi lucrurile at putea fi mai zbuciumate datorită, prezicem noi, abundenţei de candidaturi ce vor reduce semnificativ numărul de voturi necesar a fi obţinut pentru ca un candidat să se numere între primii trei şi, implicit, să devină vicepreședinte AJF.
Acest aspect, dimpreună cu campania intensă ce urmează şi pe fondul multiplelor nemulţumiri la adresa „actualilor”, ar putea produce „mutaţii”, iar viitorii şefi să se trezească volens-nolens cu Nicuşor Tanasoglu „pe cap” pentru următorii 4 ani.
Aspect, anticipăm, destul de incomod.
Însă caunică şansă reală de însănătoşire a fenomenului judeţean prin asanarea de către un „intrus” ca Tanasoglu a relelor practici ale realeşilor.
Care n-au pic de opoziţie în Asociaţie, ci doar docili, de unde şi stilul „buldozer” în care-şi fac de cap fără limite prin intermediul AJFT în numele unui întreg fotbal timişean ai cărui „Dumnezei” se cred.
Ceea ce-i costă nespus în plan spiritual, doar că sunt mult prea ignoranţi pentru a lua măcar în considerare un asemenea aspect altfel chintesenţial în plan existenţial.
Dacă se doreşte, aşa cum se clamează, continuitate în dirijarea fotbalului local, acest obiectiv devine extrem de greu de îndeplinit cu „Grecu” în bătătură.
Pentru că vor avea de-a face faţă unei persoane nu doar vocale, ci şi în primul rând corecte de la cap la coadă,corectitudine mai presus de toate ca importanţă a necesităţii sale în condiţiile nerespectării regulamentelor la AJFT.
Astfel, Statutul şi regulamentele nu vor mai fi doar elemente de decor în AJF, ci vor trebui respectate! Că altfel cei care le ignoră merită a fi luaţi la bani mărunţi, şi-ar avea cine s-o facă.
Şi cum un vicepreședinte este , el nu poate fi înlocuit decât prin votul Adunării Generale, ceea ce-i conferă o oarecare putere, fiind extrem de dificil de îndepărtat.
Mai ales dacă tot mai mulţi oameni încep să vadă şi să priceapă că Nicușor Tanasoglu este cel care se împotriveşte în mod real oricăror combinaţii, cu care actualii sunt deja obişnuiţi.
Tanasoglu împotrivindu-se aşadar unor atitudini şi abordări detrimentale fotbalului, şi nu celor care le pun la cale, spre deosebire de „interesaţi”, care, în limitările lor, incapabili a se raporta la bune idei şi dezbaterea lor în folosul fenomenului, reduc totul superficial şi simplist la împotrivirea faţă de omul care le-ar sta în calea maşinaţiunilor.
Dar aşa-i de când lumea şi pământul, mare fiind diferenţa între cei înclinaţi spre a dezbate idei, şi cei limitându-se din lipsă de conştiinţă şi neputinţă intelectuală doar la a discuta banale întâmplări şi despre semeni.
Nu-i exclus ca tendinţa nemulţumiţilor să evolueze precum bulgărele lansat din vârful multelui, transformat spre bază în avalanşă…
Acum înțelegeți de ce le e frică de Nicuşor Tanasoglu?
Cu fostul observator în „cârcă” nu le vor mai ieşi pasienţele şi li se-ncurcă iţele. Vor trebui să „meargă” ca pe sârmă, dificil la gabaritul periculos al unor egoişti păcătoşi.
Şi să-şi măsoare cuvintele în public, ceea ce un pseudo „om de fotbal” ignora persiflant ca moderator al unei emisiuni sportive, care va să zică şi „comentând” pe marginea fenomenului în care activează – incompatibilitate şi conflict de interese des practicate în Timiş căci în România orice-i posibil, cu etichetarea „miliţan” ca săgeată în direcţia lui Tanasoglu. Mai făcând umbră pământului personaje tot cu „miliţian” în gură, dar care ar trebui de fapt a se şterge mai întâi de cartofii prăjiţi cu sosul pseudo tomat înainte de a pomeni de sportul despre care habar n-au, însă ai căror „specialişti experţi” se pretind a fi.
Ciudă aşadar „băieţilor dăştepţi”, nişte cocoţaţi şmechereşte în jilţurile din care nu se vor duşi.
Iar dacă se va confirma într-adevăr proverbul „ de ce ţi-e frică, nu scapi ”, atunci să se ţină bine.
Partea proastă pentru binele fotbalului timişean ţinând însă de faptul că, la cât de vai şi-amar e ţărişoara falită prin toţi înfipţii săi mai mari sau mai mici fără smerenie, pseudo politicul controlează mai tot ce mişcă şi dictează-n funcţie de interese clientelare, de grup şi de apartenenţă, încât tocmai competenţa e ceea ce urăsc mai mult şi mai mult comuniştii deghizaţi dictând în Era Ticăloşilor a României de azi.
Iar în consecinţă Tanasoglu e în dezavantaj a primi „verde” de la „stăpânire”. Şi cum masa de manevră se execută precum face şi desface partidul, e posibil ca votul să fie precum marea lor majoritate în biata ţărişoară iremediabil datoare vândută ca preş-colonie a unei păcăleli unionale pe cale de inevitabilă dispariţie cude se va alege rău praful.
Sursa: https://sporttim.ro/fotbal/de-ce-le-e-frica-de-tanasoglu